Sindromul premenstrual și Menopauza

---

traducere - fragment din cartea Medical Medium de Anthony William

---

"De-a lungul aproape întregii istorii, femeile au privit menopauza într-o lumină pozitivă. Deși era un memento al îmbătrânirii, menopauza punea capăt blând și fără durere dificultăților și inconvenientelor cauzate de sindromul premenstrual (PMS) și menstruație, adesea ducea la o creștere a libidoului și permitea relații sexuale fără grija unei sarcini accidentale.

În trecut, femeile nu apelau la medici pentru ajutor legat de menopauză, deoarece nu aveau probleme fizice notabile sau simptome asociate cu aceasta. Aproape întotdeauna, femeile se simțeau mai bine în perimenopauză, menopauză și postmenopauză decât înainte. Era o parte normală a vieții, care nu necesita altceva decât acceptare.

Literatura medicală publicată până în secolul al XIX-lea menționa foarte rar menopauza. Când totuși o făcea, aproape niciodată nu o descria ca fiind simptomatică sau ca pe o dificultate ce necesita îngrijire medicală. Bufeuri și palpitații? Aproape inexistente.

Totul s-a schimbat în epoca modernă, în jurul anului 1950. Femeile născute începând cu anul 1900 au fost primele care au experimentat transpirații nocturne, bufeuri, oboseală, atacuri de panică, anxietate, subțierea părului și dureri articulare odată ce atingeau o anumită vârstă. La mijlocul secolului XX, un val uriaș de femei cu vârste între 40 și 55 de ani își vizitau medicii cu aceste simptome — iar doctorii nu știau ce să creadă.

Medicii au raportat epidemia companiilor farmaceutice, iar la început, consensul a fost că totul era doar în mintea femeilor — că era pur și simplu un „sindrom al femeilor nebune”. Trebuia să-și fi inventat simptomele, altfel nu avea niciun sens. Era doar un strigăt de atenție, un semn că se plictiseau. Războiul Mondial se încheiase de curând. Se credea că războiul le ținuse pe femei atât de ocupate cu grijile, munca grea și îngrijirea familiilor în absența multor bărbați, încât acum reacționau la faptul că aveau mai puțin de făcut. Li se spunea să se înscrie în asociația de părinți și profesori (PTA).

Și totuși, pe parcursul anilor '50, valul de femei care se confruntau cu probleme de memorie, dificultăți de concentrare, schimbări de dispoziție, creștere în greutate, amețeli și alte simptome devenea din ce în ce mai mare. Companiile farmaceutice și medicii s-au consultat din nou și au ajuns la concluzia că singurul lucru pe care aceste femei îl aveau în comun era vârsta lor. Astfel, s-a decis că de vină trebuie să fie hormonii— chiar dacă și bărbații aveau aceleași simptome în aceeași perioadă a vieții.

Mulți bărbați aveau bufeuri; doar că la ei erau etichetate drept „transpirație de muncă” (chiar dacă un episod apărea în afara orelor de lucru) sau „transpirație nervoasă”. Bărbații se confruntau și ei cu alte simptome ale „menopauzei” — depresie, acumulare de grăsime în jurul taliei, pierderi de memorie, ca să numim doar câteva. Însă acest lucru nu devenea știre, deoarece în acea perioadă bărbații erau învățați să fie stoici. Povara de a fi susținătorii familiei era apăsătoare, așa că, de teamă să nu-și piardă locurile de muncă, își ascundeau problemele fizice.

Imediat, companiile farmaceutice au văzut o oportunitate de a exploata femeile și de a capitaliza pe această falsă descoperire a problemelor hormonale feminine. Până la sfârșitul anilor '50, vestea se răspândise — femeile sufereau, fără îndoială, de deficiențe hormonale. Pe măsură ce ideea acestei „probleme feminine” a câștigat popularitate, bărbații au simțit și mai multă presiune să păstreze tăcerea despre simptomele lor similare.

Medicii erau derutați de simptomele misterioase ale femeilor, dar măcar, în sfârșit, le credeau. Chiar dacă medicina luase o direcție greșită în căutarea răspunsurilor, teoriile erau sărbătorite pentru că ofereau un nume suferințelor femeilor. Era un efort bine intenționat din partea doctorilor.

Până în ziua de azi, medicii încă se bazează pe această dezinformare hormonală. Nenumărate femei aud că dezechilibrul hormonal sau menopauza este cauza suferinței lor.

Dar nu este așa. De fapt, menopauza este de partea ta. Crezi sau nu, procesul de îmbătrânire încetinește după menopauză. Nouă nu ni se spune asta. Femeile cred că menopauza marchează începutul îmbătrânirii și al problemelor de sănătate legate de vârstă — când, de fapt, este exact inversul.

Cea mai rapidă îmbătrânire a unei femei are loc între pubertate și menopauză.

Asta se întâmplă deoarece hormonii reproductivi pot fi compuși steroizi care accelerează procesul de îmbătrânire. Această perioadă dintre pubertate și menopauză este, de asemenea, momentul în care are loc ciclul menstrual, iar, așa cum vei citi mai pe larg în Capitolul 3, atât în timpul menstruației, cât și al ovulației, sistemul imunitar se mută din alte zone ale corpului pentru a se concentra mai mult pe sistemul reproducător. Acest lucru se întâmplă și în timpul sarcinii și nașterii.

Această scădere regulată a imunității generale, deși servește unui scop mai mare, poate crea oportunități pentru agenții patogeni care stau la baza bolilor cronice să se instaleze. Prin reducerea nivelurilor de estrogen și progesteron (care semnalează aceste schimbări ale sistemului imunitar legate de ciclul menstrual), menopauza ajută la protejarea femeii împotriva cancerului, virusurilor și bacteriilor.

Și iată adevărul despre osteoporoză: problema nu este că odată cu postmenopauza femeia devine mai vulnerabilă la porozitatea oaselor. De fapt, osteoporoza se dezvoltă pe parcursul a zeci de ani, așa că doar pare să apară la vârsta menopauzei. Comunitățile medicale confundă această coincidență cu o relație de cauzalitate, susținând că scăderea nivelului de estrogen contribuie la pierderea masei osoase. Realitatea este că osteoporoza începe să se dezvolte cu mult înainte de menopauză.

Hormonii reproductivi contribuie de fapt la osteoporoză—deoarece sunt steroizi, iar steroizii au un efect de dizolvare a oaselor. Totuși, estrogenul și progesteronul sunt un motiv minim pentru problemele de densitate osoasă. Acești hormoni sunt doar un factor printre mulți alții, inclusiv infecțiile cu agenți patogeni precum virusul Epstein-Barr, deficiențele nutriționale, dependența de cofeină, o dietă nesănătoasă și metalele grele toxice (care au un impact puternic asupra sănătății oaselor). Cu zeci de ani înainte de menopauză, o combinație a acestor factori creează terenul propice pentru pierderea masei osoase—fie că aceste probleme devin evidente încă din tinerețe, fie că sunt diagnosticate abia după menopauză.

Să analizăm mai atent istoricul cofeinei și al alimentației.

După anii 1940, cofeina a început să capete un rol tot mai important în viața femeilor. Motivul? Femeile începuseră să experimenteze simptome cauzate de explozia virală—acele simptome care, în cele din urmă, au dus la învinuirea hormonilor. Pentru prima dată în istorie, femeile au fost nevoite să se bazeze pe cofeină pentru a face față simptomelor precum oboseala, ceața mentală, lipsa de energie, stările de depresie, pierderea motivației și starea generală de epuizare.

Industria cofeinei a profitat rapid de această oportunitate și a crescut exponențial. Pentru multe femei, asta a dus la ani de consum regulat de cofeină. Efectul stimulant al cofeinei declanșa mecanismul de „luptă sau fugi” mai mult decât o făcea deja stresul zilnic al vieții, ceea ce ducea la eliberarea constantă de adrenalină corozivă—care, la rândul ei, contribuia la dezvoltarea osteoporozei și a altor simptome.

Când simptomele misterioase etichetate ca fiind menopauză au început să apară în anii 1950, femeile nu erau învățate cum să își îmbunătățească alimentația pentru a contracara factorii declanșatori din viața lor, precum stresul crescut sau dependența de cofeină. Medicii acelei perioade se confruntau cu pacienți care prezentau simptome complet noi, iar pregătirea lor nu le putea oferi explicații. Femeile nu primeau cu adevărat instrumente pentru a face față acestor schimbări; ele se confruntau cu agenți patogeni despre care nu erau informate și nu erau învățate cum să își echilibreze sănătatea.

Și când femeile nu se simțeau bine—și, pe deasupra, nu erau ascultate sau erau greșit înțelese de doctori care nu știau cauza reală a suferințelor lor—de multe ori, acest lucru ducea la o dorință mai mare pentru alimente de confort. Aceste alimente, însă, nu erau cele mai potrivite pentru persoanele care aveau infecții virale de grad scăzut, deși nimeni nu înțelegea ce se întâmplă de fapt.

Ceea ce femeile aveau cu adevărat nevoie—și încă au nevoie—erau răspunsuri. Răspunsuri despre motivele pentru care se simt într-un anumit fel și despre ce pot face pentru a-și schimba starea prin metode precum alimente vindecătoare și alte protocoale din seria Medical Medium.

Femeile merită să știe adevărul: menopauza este de partea lor.

Hormonii reproductivi și schimbările imunitare legate de ciclul menstrual și de reproducere nu sunt ceva rău. Dimpotrivă, ele sunt motivul pentru care femeile pot da naștere. Fără acești hormoni, viața umană nu ar putea continua.

Dar corpul își cunoaște limitele. Este dispus să plătească prețul pentru capacitatea de a crea viață, atât timp cât restricționează perioada fertilă la anii dintre pubertate și menopauză—pentru că vrea să te protejeze.

Femeilor li se spune că hormonii reproductivi sunt fântâna tinereții. Ironia este că adevărata tinerețe a unei femei nu se află în anii 20, 30 sau 40. Tinerețea autentică a avut loc înainte de pubertate. Ajungerea la menopauză este o modalitate de a te reconecta cu acea perioadă. Menopauza încheie ciclul sistemului reproducător (și epuizarea pe care acesta o cauzează corpului) și reduce nivelurile hormonilor reproductivi. Este modul natural al corpului de a încetini îmbătrânirea, astfel încât să poți avea o viață lungă și sănătoasă.

Menopauza și viața după menopauză nu sunt ceva de temut.

Menopauza nu este menită să fie un proces fizic dificil, iar valul tot mai mare de femei tinere care încep să experimenteze simptome atribuite dezechilibrelor hormonale nu trec printr-o menopauză precoce. Alți factori sunt în joc—și există metode puternice pentru a-i aborda.

Poți reveni la o viață sănătoasă și împlinită, îmbrățișând fiecare etapă a existenței tale.

CARE A FOST ADEVĂRATA CAUZĂ A PRIMULUI VAL DE SIMPTOME ALE MENOPAUZEI

Iată povestea reală: când femeile au început să prezinte simptome în anii 1950—simptome pe care medicii și companiile farmaceutice le-au atribuit schimbărilor din viață—s-au omis trei factori comuni esențiali.

Primul factor era viral.

Toate aceste femei se născuseră la începutul anilor 1900, exact în perioada în care virusul Epstein-Barr (EBV) și alte virusuri își făceau loc în populație.

EBV intră de obicei în organismul unei femei în tinerețe și apoi petrece decenii dezvoltându-se, până când ajunge la punctul în care începe să se manifeste sub formă de inflamații și afecțiuni cronice. S-a întâmplat ca femeile afectate de primele tulpini mai puțin agresive ale EBV să fie în jur de 40-50 de ani atunci când perioada de incubație a virusului s-a încheiat și au început simptomele. (În aceeași perioadă, inflamația tiroidiană a început să afecteze un număr mare de femei.)

Așadar, dacă te-ai fi născut în 1905 și ai fi contractat noul virus Epstein-Barr în copilărie, până în 1950 ai fi avut 45 de ani și ai fi făcut parte din prima generație care a început să experimenteze simptomele acestei infecții virale epidemice. A fost doar o coincidență că această vârstă corespundea cu perimenopauza sau menopauza. Și totuși, probabil că ai fi auzit că bufeurile, transpirațiile nocturne și oboseala ta erau cauzate de hormoni. Dacă inflamația virală ar fi apărut mai devreme sau mai târziu, ai fi primit eticheta de perimenopauză sau postmenopauză.

Nu era nevoie să contractezi EBV la începutul vieții pentru a prezenta simptome în anii 1950. De exemplu, dacă te-ai fi născut în 1900 și ai fi fost infectată cu Epstein-Barr în 1920, ai fi putut totuși să dezvolți simptome în 1950 sau 1955. Asta pentru că în anii 1920 apăruseră tulpini noi de EBV, mai puternice și mai agresive.

Al doilea factor comun printre femeile diagnosticate cu menopauză în anii 1950 era expunerea la radiații.

Datorită unei erori colosale numite fluoroscop pentru măsurarea pantofilor—o greșeală care a fost ulterior ascunsă—femeile din acea perioadă au fost expuse la cea mai mare doză de radiații văzută vreodată în istorie.

Aceste femei ar fi fost mai în siguranță trăind la granița zonei de evacuare de la Cernobîl în 1986!

După invenția fluoroscopului, între anii 1920 și 1950 a devenit o modă ca, la fiecare vizită într-un magazin de pantofi, clienții să își introducă picioarele într-o cutie cu raze X. Ideea era că aceste raze X ar fi ajutat vânzătorii să vadă structura osoasă a piciorului clientelor pentru a le oferi pantofii perfecți. Totuși, doza de radiație era neexaminată, nereglementată, și nu existau medici prezenți. Era doar un vânzător de pantofi care apăsa la întâmplare un buton periculos.

Această expunere se repeta la fiecare vizită în magazin, iar multe femei încercau pantofi frecvent, făcând din asta o adevărată terapie. Unele mergeau la magazin la fiecare două săptămâni, ceea ce însemna că, pe parcursul vieții, puteau ajunge să primească echivalentul a 800 de tratamente cu radiații. Acest lucru a dus la otrăvire severă cu radiații pentru milioane de femei.

Până în 1950, fluoroscopul era eliminat pe ascuns din magazine, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Medicina modernă începea să își dea seama că radiațiile erau periculoase și, cu siguranță, cineva din culise a făcut legătura între problemele de sănătate fără precedent ale femeilor și expunerea lor îndelungată la radiații—mai ales că zeci de mii de femei își pierdeau picioarele și părți ale corpului din cauza cancerului.

Radiațiile au slăbit și sistemul imunitar, permițând virusurilor să provoace mai multe daune și accelerând apariția altor simptome.

Cu toate acestea, în loc să dea vina pe radiații, grupurile de experți au ales menopauza ca fiind vinovată—deși pentru mamele, bunicile și străbunicile acestor femei, menopauza fusese o tranziție lină.

În același timp, un al treilea factor declanșator al problemelor de sănătate a fost explozia utilizării DDT.

În anii 1940, DDT era peste tot. Se pulveriza pe culturi, în parcuri, iar copiii se acopereau de spuma insecticidului pentru distracție, pe măsură ce camioanele DDT treceau prin suburbii.

Vânzătorii de DDT mergeau din ușă în ușă, convingând femeile să cumpere spray-uri pentru flori și grădini. Pentru a demonstra siguranța produsului, aceștia pulverizau un măr cu DDT și susțineau că era un supliment nutritiv.

Până în 1950, utilizarea DDT-ului atinsese apogeul, iar sistemele nervoase centrale și ficatul a milioane de femei deveniseră supraîncărcate cu această toxină.

Este uimitor să ne gândim cât de mult timp a fost trecut cu vederea acest pericol. Dacă nu ar fi fost cartea Silent Spring a lui Rachel Carson, publicată în 1962—care a atras atenția asupra pericolelor pesticidelor chimice și a dus în cele din urmă la interzicerea DDT-ului în SUA—probabil că lumea ar fi continuat să ignore efectele toxice ale acestor substanțe.

Interesant este că, imediat ce industria chimică din spatele DDT-ului a suferit un recul din cauza conștientizării publice, o nouă industrie a început să câștige teren: tratamentul hormonal.

Între timp, menopauza a devenit țapul ispășitor pentru zeci de simptome care aveau cauze complet diferite. Printre simptomele atribuite eronat menopauzei se numără:

• transpirații nocturne, bufeuri, oboseală, amețeli, creștere în greutate

• probleme digestive, balonare, incontinență, dureri de cap

• schimbări de dispoziție, iritabilitate, depresie, anxietate, atacuri de panică

• palpitații, probleme de concentrare, pierderi de memorie, insomnie

• uscăciune vaginală, sensibilitate a sânilor, dureri articulare, furnicături

• căderea sau subțierea părului, piele uscată sau crăpată, unghii fragile

  
  

Realitatea? Un proces natural al vieții nu ar fi trebuit să cauzeze aceste probleme—mai ales că nu le cauzase niciodată înainte.

Însă cine să mai ia în calcul 30 de ani de expunere intensă la radiații, DDT și virusuri patogene?

ÎNȚELEGEREA MENOPAUZEI ÎN ZIUA DE AZI

Legătura ruptă dintre menopauză și simptomele descrise în acest capitol a devenit mai evidentă în ultimii ani, pe măsură ce afecțiunile moderne care afectează femeile au devenit mai agresive. Dacă în trecut virusurile și toxicitatea mediului aveau nevoie de decenii pentru a se manifesta, astăzi, unele tulpini virale și încărcături toxice afectează femeile încă din adolescență, în anii 20 sau 30 de viață. Dacă acest fenomen s-ar fi întâmplat în anii 1940 și 1950—dacă femeile de toate vârstele ar fi prezentat simptome misterioase—este posibil ca profesioniștii din domeniul sănătății să fi gândit de două ori înainte de a pune totul pe seama menopauzei. Sau poate că industria farmaceutică și cercetătorii ar fi inventat un alt joc.

De ce medicii încă nu fac legătura?

Pentru că nu au nicio explicație pentru motivele pentru care o tânără de 18 ani prezintă simptome de „perimenopauză” sau pentru care o femeie de 25 sau 30 de ani le are. Și totuși, acest lucru se întâmplă tot mai frecvent. Tinerele femei suferă de aceleași probleme care, în trecut, afectau doar femeile de peste 40 sau 50 de ani. Aceste simptome sunt cauzate de virusul Epstein-Barr, care generează tulburări tiroidiene, probleme hepatice, simptome neurologice și multe altele—aceleași condiții care, începând cu anii 1950, au fost puse pe seama hormonilor și menopauzei.

Adevărul este că menopauza nu a fost niciodată problema.

Faptul că aceleași suferințe afectează femeile din ce în ce mai tinere arată clar acest lucru. Chiar dacă fluoroscopul pentru măsurarea pantofilor și DDT-ul au fost eliminate, femeile sunt în continuare expuse la toxine din mediu, pesticide, erbicide, metale grele și alți poluanți moderni. Mai mult, toxinele vechi, transmise din generațiile anterioare, încă se regăsesc în corpurile noastre.

În același timp, asistăm la epidemii de noi forme de cancer, virusuri și bacterii, toate născute din otrăvurile epocii moderne. Și totuși, adevărul este îngropat adânc sub ego, lăcomie, statut social și ignoranță.

Până de curând, medicii nu prescriau terapie de substituție hormonală (HRT) sau bio-identică (BHRT) pentru femeile de 18 ani. Totuși, acest lucru începe să se schimbe. În prezent, femeile din ce în ce mai tinere sunt direcționate spre aceste tratamente, iar în continuare, cel mai frecvent răspuns medical la orice simptom este prescrierea de anticoncepționale.

Medicamentele contraceptive acționează într-un mod asemănător steroizilor, suprimând simptomele în loc să trateze cauza reală. Iar femeile care nu răspund la tratamentul cu anticoncepționale ajung, adesea, să primească BHRT încă din anii 20 sau 30 de viață.

Un alt aspect esențial este faptul că medicii nu pot măsura corect nivelul hormonal al unei femei atunci când aceasta suferă de simptomele descrise mai devreme. Simptomele în sine dereglează sistemul hormonal, ceea ce face ca testele să fie inexacte.

Atunci când glandele suprarenale sunt slăbite, testele hormonale vor fi și ele perturbate. Nivelurile de estrogen și progesteron raportate nu sunt reale. Milioane de femei cu glande suprarenale subactive primesc rezultate eronate ale testelor hormonale, ceea ce le face să creadă că menopauza sau dezechilibrele hormonale sunt cauza problemelor lor—când, în realitate, există alte explicații.

Când o femeie începe să se simtă mai bine după ce i s-a prescris BHRT, de multe ori, îmbunătățirea nu este datorată exclusiv hormonilor. Medicul care recomandă BHRT este adesea orientat către o abordare holistică și, în paralel, îi sugerează pacientei să își îmbunătățească dieta (renunțând la alimente procesate, gluten și adăugând mai multe legume și grăsimi sănătoase) și să ia suplimente nutritive pentru a corecta deficiențele.

Așadar, de cele mai multe ori, schimbările alimentare și stilul de viață sunt adevăratul motiv pentru îmbunătățirea stării de sănătate—nu terapia hormonală.

Dacă experimentezi simptome precum cele descrise în acest capitol, scopul tău ar trebui să fie descoperirea adevăratei cauze a suferinței tale. Citirea celorlalte capitole ale acestei cărți te poate ajuta enorm, la fel ca și sfaturile din paginile următoare.

Meriți să fii sănătoasă. Meriți să îți recâștigi viața.

ÎNȚELEGEREA SINDROMULUI PREMENSTRUAL (PMS)

Simptome precum depresia, diareea, balonarea, anxietatea, insomnia, migrenele, acneea, durerile corporale, furia, oboseala și schimbările bruște de dispoziție sunt adesea puse pe seama PMS.

Această explicație este inexactă.

La fel ca și simptomele atribuite greșit menopauzei, simptomele presupus legate de sindromul premenstrual au, de fapt, alte cauze:

• un sistem nervos central sensibilizat

• infecții virale și bacteriene cronice de grad scăzut, precum Epstein-Barr, zona zoster și streptococul

• tulburări intestinale cauzate de inflamație și sensibilități alimentare, care sunt la rândul lor declanșate de aceste infecții virale și bacteriene

• ficatul încetinit sau stagnat

• toxicitate cu metale grele

Aceste probleme se manifestă în special în perioada ciclului menstrual deoarece procesul de menstruație consumă 80% din resursele corpului. Cele 20% rămase nu mai sunt suficiente pentru a ține sub control afecțiunile existente.

În loc să privim sistemul reproducător ca fiind cauza suferinței femeilor în această perioadă a lunii, ar trebui să-l vedem ca pe un mesager.

ABORDAREA SIMPTOMELOR ASOCIATE CU PMS, PERIMENOPAUZA, MENOPAUZA ȘI POSTMENOPAUZA

Simptomele care sunt atribuite în mod fals menopauzei sunt atât de variate încât pot avea o multitudine de cauze, printre care:

• oboseala suprarenală

• sensibilități alimentare

• infecții virale cronice

• disfuncții hepatice

• toxicitate cu metale grele

• acid gastric scăzut

• rezerve insuficiente de bilă în ficat

• un sistem imunitar slăbit

• inflamația sistemului nervos central

• acumularea de toxine în creier și ficat

• infecții cronice cu streptococ

  
  

Aceste afecțiuni pictează o imagine mult mai largă decât un simplu „dezechilibru hormonal”.

Următoarele pagini oferă un ghid detaliat despre alimente, ierburi și suplimente care ajută la combaterea virusurilor, bacteriilor, fungilor și toxinelor care, cel mai probabil, cauzează simptomele tale.

Meriți să știi adevărul despre sănătatea ta și să ai acces la instrumentele necesare pentru vindecare reală.

ALIMENTE VINDECĂTOARE

Dacă vrei să îți întărești sistemul imunitar și să îți susții sistemul reproducător, cele mai bune alimente pe care să le incluzi în dietă sunt:

• Afine sălbatice

• Varză de Bruxelles, broccoli, conopidă

• Salată butterhead (Boston), salată roșie

• Banane, pepeni, papaya, mure

• Țelină, anghinare

• Roșii, ardei roșu, sparanghel

• Mere, spanac, struguri negri, castraveți

• Tahini din susan (în cantități mici), avocado (în cantități mici)

• Semințe de cânepă (în cantități mici), linte

• 
  

Aceste alimente oferă beneficii variate, cum ar fi:

✔ Efect antiviral și antibacterian✔ Susținerea ficatului prin detoxifiere✔ Prevenirea bufeurilor✔ Furnizarea de compuși fitochimici și nutrienți esențiali✔ Reducerea inflamației prin eliminarea agenților patogeni✔ Stabilizarea glandelor suprarenale, ceea ce ajută la echilibrarea hormonilor

Încearcă să incluzi cât mai multe dintre aceste alimente în dieta ta zilnică.

ALIMENTE DE EVITAT

Cel mai important aliment pe care trebuie să-l elimini complet dacă ai probleme legate de sistemul reproducător este oul. Ouăle pot agrava afecțiunile sistemului reproducător în timp.

După ouă, produsele lactate sunt al doilea cel mai problematic grup de alimente. În continuare, glutenul este al treilea aliment important de evitat.

Ierburi și Suplimente Vindecătoare

Listele următoare conțin suplimente recomandate pentru simptomele etichetate greșit drept menopauză și PMS.

Dacă vrei să îți tratezi cauza reală a simptomelor, îți recomand să consulți și celelalte capitole pentru informații suplimentare.

Dacă ai afecțiuni precum endometrioza, sindromul ovarelor polichistice (PCOS), boala inflamatorie pelvină (PID), fibroame, infertilitate sau chisturi reproducătoare (chisturi uterine, ovariene, vaginale sau cervicale), consultă cartea Cleanse to Heal pentru protocoale specifice.

Suplimente pentru menținerea sănătății ficatului și echilibrului general

Ficatul este responsabil de producerea și reglarea hormonilor, așa că această listă de suplimente ajută la tratarea generală a simptomelor, indiferent de etapa vieții în care te afli. Dacă ai menstruație, aceste suplimente te vor ajuta și la susținerea sistemului imunitar în timpul ciclului menstrual.

• Suc proaspăt de țelină – crește progresiv până la cel puțin 500 ml pe zi

• Celeryforce – 1 capsulă de două ori pe zi

• 5-MTHF – 1 capsulă pe zi

• Aloe vera – 2 sau mai mulți centimetri de gel proaspăt zilnic

• Pulbere de iarbă de orz – 2 lingurițe sau 6 capsule zilnic

• Ciupercă Chaga – 2 lingurițe sau 6 capsule zilnic

• Curcumin – 2 capsule zilnic

• Roiniță (Lemon balm) – 3 pipete zilnic

• L-lizină – 3 capsule de 500 mg zilnic

• Magneziu glicinat – 2 capsule zilnic

• Frunze de urzică – 2 cești de ceai sau 3 pipete zilnic

• Spirulină – 2 lingurițe sau 6 capsule zilnic

• Turmeric – 2 capsule zilnic

• Vitamina B12 (adenozilcobalamină + metilcobalamină) – 1 pipetă zilnic

• Vitamina C (Micro-C) – 4 capsule de două ori pe zi

• Zinc (sulfat de zinc lichid) – până la 1 pipetă zilnic

  
  

Suplimente pentru probleme hormonale

• Suc proaspăt de țelină – crește progresiv până la 1 litru pe zi

• Celeryforce – 2 capsule de două ori pe zi

• Ashwagandha – 1 pipetă zilnic

• Pulbere de iarbă de orz – 2 lingurițe sau 6 capsule zilnic

• Ceai de hibiscus – 1 cană de ceai cu 2 pliculețe zilnic

• Roiniță (Lemon balm) – 2 pipete zilnic

• Armurariu (Milk thistle) – 1 pipetă zilnic

• Iod nascient – 6 picături mici zilnic

• Frunze de urzică – 4 pipete zilnic

• Frunze de zmeur – 1 cană de ceai cu 3 pliculețe de două ori pe zi

• Boabe de Schisandra – 1 cană de ceai zilnic

• Spirulină – 2 lingurițe sau 6 capsule zilnic

• Vitamina B12 (adenozilcobalamină + metilcobalamină) – 2 pipete zilnic

• Vitamina C (Micro-C) – 2 capsule zilnic

• Pulbere de afine sălbatice – 2 linguri zilnic

  
  

Suplimente pentru simptomele menopauzei

• Suc proaspăt de țelină – crește progresiv până la 1 litru pe zi

• Celeryforce – 2 capsule de două ori pe zi

• 5-MTHF – 1 capsulă zilnic

• Ashwagandha – 2 pipete de două ori pe zi

• Pulbere de iarbă de orz – 1 lingură sau 9 capsule zilnic

• Complex de vitamine B – 1 capsulă zilnic

• Rădăcină de brusture – 1 cană de ceai sau 1 rădăcină proaspăt stoarsă zilnic

• Gheara mâței (Cat’s claw) – 2 pipete de două ori pe zi

• Ciupercă Chaga – 1 lingură sau 9 capsule zilnic

• Curcumin – 2 capsule de două ori pe zi

• Rădăcină de păpădie – 1 cană de ceai zilnic

• EPA și DHA (fără pește) – 1 capsulă zilnic (cu cina)

• Ghimbir – 2 căni de ceai sau răzuit proaspăt după gust zilnic

• Glutation – 1 capsulă zilnic

• Goldenseal – 1 pipetă zilnic (2 săptămâni da, 2 săptămâni pauză)

• Vitamina B12, Vitamina C, Zinc – doze similare cu cele pentru probleme hormonale

Cum să procedezi cu sucul de țelină:

✅ Spală o legătură proaspătă de țelină dimineața, cât timp stomacul tău este încă gol. (Poți spăla țelina și cu o seară înainte.) Orice altceva în stomac va perturba efectul sucului de țelină.

✅ Stoarce țelina. Nu adăuga nimic altceva, nici măcar apă sau zeamă de lămâie, deoarece orice alt ingredient îi va reduce eficiența. Recomand să strecori sucul pentru a elimina orice particule sau pulpă rămasă.

✅ Bea sucul imediat, înainte să oxideze, deoarece oxidarea îi reduce puterea. Pentru cele mai bune rezultate, așteaptă cel puțin 15-30 de minute înainte de a consuma altceva.

✅ Dacă nu poți bea sucul imediat după ce l-ai preparat, încearcă să-l consumi în dimineața în care l-ai făcut. (Dacă îl păstrezi la frigider într-un recipient închis ermetic, va avea în continuare beneficii puternice timp de 24 de ore. Și chiar dacă nu ai de ales decât să îl păstrezi mai mult timp, merită totuși să îl prepari dinainte și să îl consumi când poți.)

✅ Dacă trebuie să îți prepari sau să îți bei sucul de țelină mai târziu în timpul zilei, așteaptă cel puțin 60 de minute după masa anterioară, astfel încât stomacul tău să fie din nou relativ gol.

(Poți face suc de țelină și cu un blender. În acest caz, spală țelina, taie-o în bucăți de aproximativ 2-3 cm, apoi pune-o într-un blender de mare viteză și mixează până devine omogenă. Nu adăuga apă; folosește ustensila de presare a blenderului, dacă este necesar. Strecoară bine sucul. Un tifon este foarte util în acest scop.)

Aceste suplimente (nu trebuie toate, doar o parte din ele, vezi care ți se potrivesc, sau care te atrag), împreună cu o dietă adecvată și evitarea alimentelor problematice, te pot ajuta să îți recâștigi sănătatea și să elimini simptomele pe care medicina modernă le-a etichetat greșit ca fiind „hormonale”.

(fragment tradus din cartea Medical Medium de Anthony William)